Elementele valurilor

Elementele valurilor

§  Frontul valului este linia care trece de-a lungul crestei valului și care este aproximativ perpendiculară pe direcția de propagare a profilului acestuia.

§  Panta valului este unghiul format de tangenta la suprafața valului cu linia orizontală în punctul de tangență. Are valori diferite și de regulă se ia cea maximă. În practică se calculează prin raportul dintre înălțimea valului și jumătate din lungimea sa.

§  Viteza valului este distanța parcursă de creasta valului în unitatea de timp. Este un element al valurilor de translație și se apreciază în m/s sau mile/h, calculându-se prin raportul dintre lungimea valului și perioada sa.

§  Creasta valului este partea superioară a unui val, care este spulberată pe vânt puternic. Este linia ce unește punctele cu cotele maxime ale valului.

§  Înălțimea valului este distanța măsurată pe verticală între creasta valului și linia de cea mai mică cotă a scobiturii imediat următoare. Se apreciază din vedere sau cu aparate speciale, iar valorile se dau în metri sau picioare. Înălțimea obișnuită a valurilor oceanice este de 5 m, iar valorile maxime măsurate pînă în prezent sunt următoarele:

§  21 m în bazinul nordic al Oceanului Pacific;

§  15,6 m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic;

§  14 m în emisfera sudică;

§  11,5 m în Oceanul Indian.

§  Scobitura valului este un termen care se referă mai ales la partea cea mai adâncă a văii dintre valuri.

§  Lungimea valului este distanța în metri sau în picioare măsurată pe orizontală între două creste sau scobituri succesive de val. Valorile medii ale valurilor oceanice sunt cuprinse între 69 m și 110 m. Valorile maxime ale lungimii valurilor determinate pe baza unor numeroase observații sunt următoarele:

• §  170m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic;
• §  214 m în bazinul sudic al aceluiași ocean;
• §  233 m în Oceanul Pacific;
• §  342 m în bazinul sudic al Oceanului Indian.
• §  Perioada valului este intervalul de timp contat în secunde în care două creste succesive de val trec prin dreptul unui punct fix de observație sau timpul necesar ca o creastă de val să parcurgă o distanță egală cu lungimea valului.
• §  Reflexia valurilor reprezinta fenomenul de respingere a valurilor de către peretele vertical al construcțiilor hidrotehnice sau al falezelor abrupte în zone cu adâncimi mari. În cadrul acestui fenomen are loc combinarea valurilor reflectate cu cele incidente, luînd naștere o agitație puternică numită „clapoti" sau „resacă", deosebit de periculoasă în unele bazine portuare, pentru navele staționate la cheu. Reflexia valurilor are loc și în zona centrală a unui ciclon tropical, unde se produce o agitație a mării foarte puternică din cauza valurilor care se propagă din direcții diferite.
• §  Refracția valurilor reprezinta schimbarea direcției de propagare a valurilor ori de cîte ori frontul acestora se apropie de linia coastei sub un unghi de înclinare. În cadrul acestui fenomen are loc o modificare a lungimii valurilor, a căror creastă în final capătă o orientare paralelă cu linia coastei.

•